Cum vad copilaria?

"Copilaria nu se masoara de la nastere pana la o anumita varsta la care copilaria este depasita, iar lucrurile copilaresti sunt date deoparte. 
Copilaria este regatul unde nimeni nu moare."
Edna St. Vincent Millay
Copilaria e lumea fara granita unde visele isi spun cuvantul, unde inocenta domina. Este lumea celor mai pure si sincere sentimente. Copilaria este locul unde nimeni nu moare, unde se poate intampla orice.
Copilaria e lumea traita la intensitate maxima, lumea unde azi radem la cele mai neinsemnate lucruri, lumea unde radem alaturi de persoanele iubite. Copilaria este si locul unde plangem, copilaria fiind etapa vietii care te face sa crezi ca totul s-a sfarsit, ca nimic nu mai are rost si ca toti sunt impotriva ta.Copilaria te face sa traiesti primii fiori ai dragostei, primul sarut, prima declaratie, prima poveste de iubire dar si prima dezamagire.
E urat cand vezi ca noi, copiii de astazi, nu mai avem copilarie, ca nu mai iubim cu detasare si pasiune, ca nu ne mai inrosim atunci cand gresim, ca nu ne mai bucuram la orice nimic.Acum toti traiesc in lumea "Tehnologiei" care te face sa crezi ca totul se rezuma la violenta fizica si verbala, in lumea "Pitipoancelor" unde nu mai muncesti pentru a-ti indeplini un vis si astepti sa ti-l realizeze altii in schimbul anumitor lucruri.
Nu trebuie sa uitam ca, copilaria este inima tuturor varstelor, inima care ne da aripi, care ne deschide o lume noua, o lume a iubirii si a iertarii. Copilaria este sinonimul greserilor, este etapa unde gresim cel mai mult, unde credem ca "tot ce zboara se mananca"(cum imi spunea fosta mea diriginta), dar este si momentul cand iertam, cand ne maturizam.
Se pot spune multe despre copilarie deoarece este taramul infinitului, insa inchei cu a va spune ca nu trebuie sa inchideti copilul din voi, trebuie sa-i dati drumul sa faca tot ce simte si ce vrea deoarece el e singurul care va va indruma catre iubire, catre fericire, catre taramul care nu moare niciodata.