Iubeste, mai ai inca o sansa!

Depășirea limitelor, depășirea însăși condiție sale, apropierea de Marile Enigme definesc probabil cel mai bine aspirația umana. Suntem nevoiți sa acceptam ca nu numai lumea exterioara este guvernata de mister, ci și lumea interioara. Erosul și Țanțoșul surprind cele mai ascunse dorințele ale sufletului, obsesii, emoții, neliniști, pasiuni. Dragostea vine ca o transcendere esențiala prin depășirea izolării individului în Univers. Ea ne scoate de sub tirania Marilor Structuri. Astfel, ajunși în Eros, nici Timpul și nici Sfârșitul nu ne poate ajunge. Dragostea reprezinta carapacea, armura care ne protejează uneori extrem de eficient. Ea reprezinta plasa de siguranța care ne face sa credem ca totul are un rost,un sens, o direcție. Prin ea redimensionam lumea. Intre dragoste și moarte nu exista opoziție, ci mai de graba condiționare. Iubirea face ca sentimentul de neputința în fata ireversibilității temporale sa dispară momentan, ca aceasta neputința sa nu ne mai tina captivi, sa ne simțim liberi. Ea reprezinta o Speranța de eliberare, influenta sa neputându-se reduce la uman și putând fi extinsa pana în planul universal, transformând Haosul în Cosmos, oferind lumii armonie și generând viata. Iubirea reprezinta o forma a împlinirii spirituale. Este singura care reușește sa ne facă cu adevărat nemuritori. Nu știu câți din noi au simțit vreodată ca timpul s-a oprit măcar pentru o clipa. O clipa, în atemporalitate, sau un infinit în timp. Ceva ce numai trăind cu adevărat iubirea puteam reuși. Încercați sa iubiți cu adevărat și veți constata ca timpul de dilata, viata este mai frumoasa, mai colorata, mai vesela, iar teama de sfârșit nu va mai exista.