dragostea are obiceiul sa doara

Mi s-a spus ca dragostea nu doare, ca dragostea te inalta…am spus-o si eu mai mereu, ca iubirea iti da aripi sa zbori, te inalta acolo unde nu ai fi banuit vreodata ca vei ajunge…

Dar dragostea doare…si suferinta din iubire e cumplita…doare si ranile sangereaza continuu, imbraci sufletul in haine de doliu, presari lacrimi si ramai pustiit. Cauti inauntrul tau, ce ai mai putea gasi? Gasesti amintiri uitate demult, gasesti franturi si bucati de puzzle, simti fiorul primului sarut si parca mangaierea e calda inca…traiesti si retraiesti momente si te intrebi dis-de-dimineata: „Oare cum imi va fi sa ma trezesc fara tine?”Te cuprinde un dor care doare cumplit…inima se rupe fasii, si sangereaza…respiri greu si ai impresia ca nu-ti mai ajunge aerul, ca te sufoci…pui mana pe piept si nu-ti mai simti inima, a cedat. E ciudat pentru ca desi ai murit, continui sa traiesti, sa existi…Respiri si doare…doare atat de tare ca nu te mai poti ridica…Te pierzi in cuvinte, in ganduri, in soapte, te agati de fiecare gest sau nuanta…traiesti asteptand sa se intample un miracol, care, probabil, nu se va intampla…Si doare suferinta din dragoste, doare de-ti vine sa te intinzi pe pamant si sa te scurgi, putin cate putin, pana nu mai ramane nimic din tine, nici ganduri, nici amintiri, nimic…Te duci la medic si nu te poate ajuta decat cu antidepresive care te mentin intr-o stare de „ameteala” si refuzare a realitatii…prietenii te indeamna sa iesi, sa uiti, sa te razbuni, mama iti spune sa te gandesti la copii caci ei sunt importanti…dar se gandeste cineva la ce simti? la faptul ca pentru tine lumea s-a oprit in loc si pur si simplu nu poti porni mai departe?Oare cat trece pana poti rationa? Oare cat trece pana poti pune din nou ordine in ganduri si in viata? Oare trece vreodata?Am spus candva ca dragostea mea e vesnica, ca iubesc pana dincolo de viata, viata asta si inca una dupa…cine nu crede in iubire spune ca sunt cuvinte goale … Cine iubeste, stie ce spun…Oare e nevoie sa-ti scoti sufletul, sa-l despici si sa rasara campii de flori inflorite pentru cel iubit, sa rasara curcubee si rauri de lumina? oare atunci ar crede? Si daca apoi ai cadea secerat, caci sufletul nu salasluieste decat in tine, oare ce s-ar intampla?

 

Ai fi iubit mai mult daca ai muri din dragoste?

Multumesc prietenului meu Laurentiu dar si dragei mele Miriam pentru inspiratia oferita si tot ajutorul oferit pentru a putea posta acest blog! 

NE REVEDEM CURAND!