"ne-am pierdut inainte sa fim"

In momentul asta realizez ca am fost si sunt pentru tine doar o joaca de moment. Sunt o placere vinovata cu, care alegi sa te distrezi si asta pentru ca eu ti-am permis. 

Da stiu, ti-am permis sa ma saruti, sa ma atingi, sa ma imbratisezi, sa ma alinti, sa ma ignori, sa imi dai atentie, da , ti-am permis multe, din naivitate, am crezut ca odata ce mi s-a inchis o usa alta mi se deschide si acea usa esti tu, se pare ca NU, nu esti tu, acea usa este alta si eu inca nu o vad. Asta e, am pierdut si usa ce mi s-a deschis dar te asigur ca si tu m-ai pierdut. Poate nu iti pasa, dar o sa am grija sa te fac sa te simti cum tu mai facut sa ma simt azi. Te asigur!

Nu iti voi mai spune niciun cuvant, o sa te las sa intelegi tot din comportamentul meu.

M-am hotarat, imi vad de ale mele, asa ciudat cum sunt eu o sa-mi vad de viata mea si sper ca cineva acolo sus sa vada ce imi doresc si sa ma ajute sa-mi indeplinesc dorintele. 

Mi-a parut bine de cunostinta, ne vom mai reintalni cu siguranta dar nu cum ne intalneam pana acum. Totul va fi simplu, amical si normal. 

Sper sa ti se puna pata o data pe un baiat si el sa te trateze cum m-ai tratat tu pe mine cu indiferenta.

Te pup, indiferenta pare sa castige, o las pe ea sa ma domine si pe mine incepand de acum . Si nu doar cu tine, asta e doar inceputul. 

Am invatat ceva, asta e clar. 

E momentul in care eu incerc sa renunt pentru prima oara in viata la ceva.

                                       Am incetat sa TE MAI CAUT

Am încetat să o mai fac, poate atunci când m-am pierdut sau te-am pierdut. Dar m-am oprit. M-am așezat în centrul gândurilor mele și am privit mai adânc, tu nu mai erai și era ciudat sentimentul de goliciune. Poate era obișnuință, întrucât iubirea nu se uită. Iar eu te-am uitat. Nu numele, nu cine ai fost ci felul în care m-ai făcut să mă simt. Am pierdut gândurile și șirul fiorilor sau… poate nu am avut nimic niciodată. Așa cum nici tu nu m-ai avut. 

Te-am uitat! Și uitând… nu se poate numi iubire. Și am încetat să mai dau cu mine de pământ, pentru că a durut infinit să port pe umeri vinovății ce nu-mi aparțin! Întrucât am purtat destul iubiri ce nu-mi aparțineau, iubiri ce nu le-am îmbrățișat niciodată, dar care pur și simplu se agățau de umerii mei. Exact cum ai făcut și tu.Cum m-ai tras de brațe, întinzând la maximum dorința de renunțare și libertate. 

Și am purtat regrete și dorințe ce răzbeau în gândul meu. Și dureau. Cumva, undeva în epava interiorului meu, toate acestea mă dureau. Și am crezut că mi-e dor, dar îmi era doar obișnuință. Și atunci am încetat să te mai caut. Am încetat să te mai caut în fiecare persoană, în fiecare zâmbet sau speranță. 

Pentru totdeauna.

Asta-i tot pentru astazi! Sper ca ti-a placut si ca te-ai regasit macar 5% in cuvintele mele!

Ne revedem miercuri cu unul dintre cele mai importante articole de pana acum!