am pierdut lupta - scrisoare de adio

Eu... eu sunt puternic! Eu îmi înfrâng temerile şi nu mă las doborât de nişte… dubii inofensive. Acesta e destinul meu. În acest tren, în vagonul 9 pe locul 84… lângă un bătrân cu o pălărie.. E uitat de timp şi parcă aşteaptă sfârşitul ultimului drum. Mă uit pe geam.. şi am pierdut de mult şirul întrebărilor, dar mai e puţin şi ajung în gara mea. Spre Botosani...Mai e puţin. ..Pentru că drumul e lung şi plin de presiune, iau o foaie şi încep să scriu.. „ Aici e o scrisoare pentru tine draga mea. Dar nu vreau să fie o scrisoare în care îmi cer iertare pentru tot, ci o scrisoare în care îţi spun cât de mult te iubesc, pentru ultima dată. Sunt în tren, venind de la tine, şi nu ştiu de ce îţi scriu.. Probabil pentru că ştiu că nu o să vrei  să auzi nici o explicaţie.  Aşa că eu am să îţi dau scrisoarea asta şi o să plec. Apoi tu o să o deschizi şi o să o citeşti. Pentru că deşi nu vrei să auzi explicaţii, vrei să o citeşti. Eşti curioasa. Pentru că încă mă iubeşti, şi vrei să ştii dacă e o scrisoare de adio sau o scrisoare în care te implor să mă ierţi. Dar nu e niciuna din cele două. E doar ceva ce vreau să spun, să scriu, să îți mărturisesc…Ceea ce s-a creat între noi nu a fost niciodată planificat. A fost destinul. A venit pur şi simplu, atunci când nu mă aşteptam. Şi asta pentru că atunci când m-am îndrăgostit de tine nici nu ştiai cine sunt. Ai fost ca un miracol, ca un vis frumos devenit realitate. A fost ceva ce nu credeam că are sfârşit. A fost ceva ce aş retrăi la infinit şi nu m-aş sătura. Mi-ai fost mamă, sora, prietena, iubita, doctor, copil, profesor, tot… Nu ştiu eu ce şi cât am însemnat pentru tine, dar tu pentru mine ai fost totul.  Şi acum vine şi momentul în care eu îţi spun cât de rău îmi pare că te-am făcut să te schimbi, ca te-am iubit dar poate nu aşa cum meritai. Îmi pare rău.. şi dacă citeşti aceste rânduri, această scrisoare.. probabil este şi ultima pe care ţi-o voi scrie, îţi spun.. să mă pui undeva, într-un colţ din inima ta, alături de toate celelate amintiri şi închide-mă acolo.. Nu mă uita. Căci eu nu am să o fac. Cu drag, persoana care te-a iubit cel mai mult vreodată.”

 

Nu am crezut ca iti voi scrie asta, ca voi putea sa am curajul, dar uite ca am facut si asta, nu regret, e tarziu, dar vreau sa retii ca pentru mine nu ai fost doar ceva de moment, probabil ma vedeam si peste 80 de ani tot cu tine... Nu te judec, ai aparut subtil si ai plecat in glorie .