care-i treaba cu indragosteala?
După o perioadă de absența am decis că era timpul pentru o nouă postare. Și gândindu-mă despre ce să scriu, păstrând totuși eternă temă pe care o tot abordez. M-am îndrăgostit, trec iarăși printr-o perioada atât de confuză și totuși extraordinară.
M-am îndrăgostit iremediabil și oricât aș încerca să mă stăpânesc nu pot.
"Te-am întâlnit când nu mă așteptăm și-ai apărut că o minune în viață mea pentru a-mi aduce iubire. Mă simt atât de norocos să fiu sincer.Când te-am zărit pentru prima dată am zis că nu este adevărat, că îngerii nu există, însă m-am convins că da. Acum tu eșți îngerul meu ocrotitor.Nu știu cum ai reușit să mă seduci așa de ușor și atât de repede, nu știu cum mi-ai dezgolit sufletul de singurătate umplându-l cu ține. Nu știu cum ai făcut inima asta să bată din nou atunci când era oprită și stagnata. Nu știu…și mai bine că nu știu, parcă totul este mai frumos.M-am îndrăgostit de ține și nici nu mi-am dat seama cât de repede s-a întâmplat totul. Cred că a fost acea fracțiune de secundă în care am fost fermecat de frumusețea ta, clipă în care inima a început să simte că zboară din nou."
Cred că fără să-mi dau seama am început să descriu ceea ce simt, detasandu-mă puțîn de la subiect.
Și totuși...
Atunci când te îndrăgosteşți simţi cum creşți. Când sunt doi puterea creşte, la fel şi emoţia și entuziasmul ce par că te-au uitat. Când eşți îndrăgostit renaşți, renunţi la gândul timid de a speră să joci, în schimb revii pe teren că după o accidentare şi indubitabil o recuperare completă.
Dragostea te maturizează, ea te visează şi veghează la creşterea ta. Dragostea te face să devii un om responsabil și onest, onorabil şi chiar umil atunci când este cazul. Începi prin a te îndrăgosti că un copil, fără obligaţie şi sfârşeşți prin a trăi pentru persoană pentru care ţi-ai da viaţa. Unii învaţă să se preţuiască pe ei ieşind dintr-o relaţie în care s-au implicat cu sufletul. Majoritatea renunţă la persoană lor, învinuindu-i pe alţii pentru nefericirea lor.
Adormi visând că îţi strângi la piept iubirea și, parcă ai vrea să îi povesteşți pe unde ai umblat, câte văi ai străbătut desculţ şi cât ai plâns. Te vezi acum aici timid şi credul din nou. Pasional eşți ca de obicei, punând suflet în tot ce faci. Orice iese din mâna ta emană iubire, pentru că ai început să trăieşți în dragoste.
Să fii îndrăgostit este că şi cum te-ai trezi la ora șase dimineaţa că să priveşți răsăritul. Serveşți o cafea aromată cu lapte pe terasă unei cabane din lemn situată în vârf de munte, în plină iarnă. Simţi razele soarelui cum îţi mângâie pielea feţei iar culorile cerului îţi intră la suflet. La fel şi liniştea ori peisajul. Urmele lăsate în zăpadă de asemenea. Brazii şi ţurţurii, tot.
Atunci când te îndrăgosteşți te îndrăgosteşți de tot, inclusiv de rănile ori de amintirile tale, de forţa care ţi-a dăruit energia necesară că să ajungi la capătul suferinței. Când te îndrăgosteşți redevii un om liber, cu gândul, departe de lumea sufocantă care a automatizat totul, inclusiv iubirea.
Uneori viaţa e amuzantă dar nu trăiesc cu ideea că este o glumă. Dragostea este reală, fiecare om este important şi unic şi face parte din acest proces. Nu cred în coincidenţă, ci în perfecţiunea invizibilă minţîi omeneşți. Bine ai revenit, îndrăgosteala.
Comentarii
Trimiteți un comentariu