FERICIREA nu are cai putere

Cu o mașina scumpa nu se face primăvară. Cel puțin nu in suflet.  Degeaba atragi priviri. Dacă nu le atragi pe alea care contează cu adevărat. Drumul de la A la Z e același. Drumul din minte până in inima e cu totul altul. Mult mai greu decât primul. Degeaba privești acum un ceas bătut in pietre rare. Timpul e tot ăla. Orele nu trec mai repede. Decât atunci când esti cu cine trebuie. Un costum apretat nu îți alina sufletul. Așa cum o excursie exotica nu îți picura arome alese pe ființa. Când esti cu persoana potrivită, nu amâni. Nici timpul și nici trăiri. Fără întrebări și cuvinte potrivit alese.

Fericirea nu are cai putere. Fericirea e o stare. Total lipsită de ego și de demonii ce îl alimentează. Nu o găsești in priviri mascate, nici in ochii ce se închid atunci când ii cauți aievea. Fericirea e in tine. Atunci când tu cu tine esti unul. Atunci când tu alergi înspre tine, înainte de toți și de toate. Fără a te împiedica de bordurile groase ale unui început mânjit de incertitudini. Când secundele amare îți bat in poarta, gânduri grele ele poarta.

Fericirea nu are cai putere. Fericirea e un gând. O stare. E liniște. E aroma de vanilie purtată in vânt. E iubire la superlativ. O Ea ce te iubește, tremurând.

Fericirea nu are cai putere. Sau, asa cum cineva bine spunea, Fericirea are doar putere!