Stii cum e cu dragostea? Toți ne îndrăgostim, iar creierul nostru înregistrează persoana iubită ca fiind un om ce nu va pleca niciodată. Dar e o iluzie. Toți pleacă. Toți.
Și din cauza asta, creierul face planuri cu persoana aia. Că ne vom căsători, vom avea copii, vom fi fericiți peste 10-15 ani. Se creează iluzia că nimic nu are rost fără acea persoană, că mori fără ea, că ești un nimic fără acel om pe care îl iubești. Și atunci când pleacă persoana din viața noastră, creierul nostru suferă un șoc. Îi e greu să mai restabilească ordinea. Și devii un dezastru. Nu mai mănânci, nu mai ești sociabil, nu mai ai chef de nimeni și nimic. În tine e un gol, întuneric, liniște... Dar într-o zi o să-ți aduci aminte cum erai înainte să cunoști persoana respectivă. Și așa vei realiza că poți trăi fără acel om, pentru că ai putut și înainte. Poți! Pentru că înainte să apară, viața ta nu depindea de prezența unui om. Viața ta depindea de tine. Și acum depinde. Și va depinde de tine. Mereu.
As fi putut intelege… Aş fi putut înţelege că nu mă mai iubeşti. Aş fi putut înţelege că ai realizat că nu sunt eu persoana alături de care să îţi doreşti un viitor. Aş fi putut înţelege că te-ai schimbat, că nu mai mai vezi la fel, că nu mă mai preţuieşti la fel. Aş fi putut înţelege că nu mă consideri destul de bun pentru tine, că îţi doreşti mai mult, că îţi doreşti altceva. Aş fi putut înţelege că vrei o altă persoană în viaţa ta. Aş fi putut înţelege că te-ai îndrăgostit de altcineva, fără să te obosesc cu plansete, cu reproşuri şi cu întrebări fără rost. Aş fi putut înţelege că vrei să pleci, să nu mă mai vezi, să uiţi de mine, ca și cum n-aș fi făcut vreodată parte din lumea ta. Aş fi putut înţelege că nu mai însemn nimic pentru tine dacă mi-ai fi spus toate acestea cu sinceritate şi cu puţină blândeţe… cu acea blândețe cu care ar trebui să anunţi un suflet dependent de dragostea cuiva că-i iei totul. Că-l laşi singur, fără niciun vis. Aş fi înţeles totul, oricât de greu mi-ar fi fost să accept… Dar n-am reuşit să înţeleg trădarea. N-am reuşit să înţeleg laşitatea şi lipsa de demnitate de care ai dat dovadă. N-am reuşit să înţeleg lipsa de respect pe care mi-ai arătat-o atunci când m-ai lăsat să cred că eu port vina nefericirii noastre. N-am reuşit să-ți înţeleg lipsa de considerație şi atitudinea perfidă. N-am reusit sa inteleg de ce crezi ca sunt un om rau si ca iti fac rau. N-am reuşit să-ţi înţeleg lipsa conştiinţei şi cruzimea cu care mi-ai prelungit agonia când ai văzut cât de greu îndur supliciul de a mă simţi nedorit, neiubit, în plus. N-am reuşit să înţeleg de ce n-ai făcut măcar un ultim gest de omenie şi să mă părăseşti frumos, cu eleganță. Fără amintiri urâte, fără să mă faci să imi detest viata. Fără să-mi împovărezi sufletul cu regrete şi cu vini nemeritate. Şi nu, n-am reuşit să înţeleg de ce nu te-ai gândit măcar o clipă şi la mine, la faptul că este deja prea mult că îmi năruiești un vis şi că n-ar mai trebui să îmi năruiești şi încrederea în oameni. N-am reușit să înțeleg de ce m-ai irosit, de ce m-ai risipit, de ce mi-ai folosit sentimentele daca nu aveai nevoie de ele. N-am reușit să-ți înțeleg egoismul și indiferența. N-am reușit să înțeleg cum ai putut să devii dintr-o dată un străin nepăsător. N-am reuşit să înţeleg de ce ţi-a fost mai uşor să taci, să te prefaci şi să mă amăgeşti. N-am reușit să înțeleg de ce nu m-ai lăsat liber din clipa în care n-ai mai avut nevoie de mine, de ce m-ai lăsat să visez în continuare și să lupt inutil să te fac fericita. N-am reuşit să înţeleg de ce m-ai supus îndoielilor, spaimei şi nesiguranţei. N-am reuşit să înţeleg cum e posibil ca iubirea să devină indiferenţă atât de uşor… Aş fi putut înţelege că ai decis ca povestea noastră de iubire să nu aibă un final fericit pentru mine, dar n-am reuşit să înţeleg de ce ai ales să îmi oferi un final nemeritat, plin de regrete şi dureri. Aş fi putut înţelege că nu mă mai iubeşti dacă mi-ai fi vorbit cu sinceritate şi cu puţină blândeţe… pentru că te-am iubit atât de mult încât aş fi putut înţelege că trebuie să te pierd…
Ce-ti doresc? pai iti doresc tot binele din lume, iti doresc liniste, fericire, iti doresc sa fii iubit macar pe un sfert din cat te-am iubit eu. Al tau sa-ti fie drumul, eu mi-am ales cerul. S-a facut tarziu pentru ceva ce nu a inceput cu adevarat si nu ar fi putut incepe vreodata.
Comentarii
Trimiteți un comentariu