Va fi...

Va fi o dimineață când mă voi trezi și primul lucru pe care îl voi face va fi să mă întorc spre dreapta. Voi zâmbi, pentru că o voi vedea. Acolo lângă mine,dormind ca un copil. Voi ști că toată așteptarea a meritat. Ca și tot trecutul, toți oamenii și toate momentele avute: toate au meritat momentul de acum. Împlinirea de acum. Liniștea. Voi ști că nu au rost cuvintele. Nici amintirile odată păstrate în gând. Voi ști că dacă ea e bine, alături, atunci și eu sunt bine. Dacă ea e fericita, eu nefericit nu pot fi. Până atunci vom fi trecut amândoi prin viață. Vom fi cunoscut alți oameni, vom fi trăit alte povești, vom fi avut bucuriile și suferințele noastre. Și poate asta ne-a făcut să fim aici, acum. Ea dormind și eu iubind somnul ei. Va fi o dimineață când voi lăsa totul deoparte, tot trecutul și amintirile urâte. O dimineață în care voi ști că cele mai frumoase dimineți vor fi cele în care eu o voi ști alături. Și voi ști fără să am nici o urmă de îndoială că ea gândește la fel. Va fi o dimineață în care, cu toate grijile, certurile ce le-om avea, micile neințelegeri de peste zi, eu voi fi liniștit. Pentru că voi avea cel mai frumos om de pe pământ.

Pana atunci trebuie insa sa mai astept ...