ce reprezinta FERICIREA?

Să știți că asta-i o-ntrebare foarte grea. Și nu, nu-i găsesc răspuns așa, cu una, cu două. E de procesat. De uns rotițe și de pus în funcțiune, căci au cam ruginit (așa se întâmplă când nu sunt folosite constant).

Totuși, lăsând la o parte rotițele mele ruginite și revenind la subiectul nostru de bază, fericirea, cred că ar trebui să găsim un răspuns, nu?

 

 Ei bine, sunt sigur că răspunsul nu o să-l găsim prin carti online, cumpărate din vreo librarie online, ci doar în interiorul nostru. Cred că nimeni nu ne poate spune ce este fericirea. Nu ne poate explica și nici nu ne poate arăta. Fericirea, sunt sigur, poate fi doar simțită de fiecare în parte. Ea se trăiește. Fericirea e un sentiment. O stare pe care nu o poți simți prin intermediul altcuiva, ci doar prin tine. Trăiești acest sentiment pe propria piele, cum s-ar spune.

 Fericirea, pentru mine, este reprezentată de cele mai simple momente. De spontaneitate. Îmi place spontaneitatea și consider că ea naște cele mai frumoase momente de fericire, rupând uneori chiar câte un colțișor din perfecțiune. Eu trăiesc acel sentiment, sau cel puțin am senzația că este el, sentimentul meu de fericire, atunci când primesc o bucățică de ciocolată. Sau când cineva îmi arată că ține la mine. Ori când poate ea mă strânge în brațe. Sau când mama și tata îmi oferă un zâmbet dintr-un cadru pentru ei trist. Pentru mine fericirea este reprezentată de faptul că zilnic consum oxigenul. Respir. Văd. Simt. Trăiesc pur și simplu. Fericirea e atunci când reușesc să pedalez mai mult cu bicicleta. Fericirea e atunci când învăț ceva nou și simt cum mă dezvolt pe mine prin forțele mele proprii. Fericirea e atunci când cei din jur zâmbesc, iar eu zâmbesc odată cu ei, căci zâmbetele sunt molipsitoare chiar și în cele mai triste și sumbre momente.