Nu-ti uita parintii!

Nu-ti lasa parintii sa imbatraneasca ”. Cu aceste cuvinte i-a multumit, un om al strazii, copilului care-i adusese de mancare. Acesta, vizibil impresionat, de vorbele batranului, i-a raspuns cu un oarecare tremur in glas. ” Parintii mei nu vor imbatrani niciodata. Vor ramane, vesnic, tineri ”.Am auzit acest dialog, intamplator, aflandu-ma in preajma lor, dar m-a miscat atat de tare, incat am simtit nevoia sa-mi astern gandurile si sa scriu acest articol.

Suntem  in perioada sarbatorilor si totul se misca atat de repede, incat de-abia mai avem timp sa reactionam. Toata lumea alearga, cumpara, intra si iese din magazine, oamenii se grabesc spre casa cu sacosile, mai mult sau mai putin incarcate.

Vraja sarbatorilor ii anima pe toti. Daca le urmaresti privirile, vei fi surprins de bucuria pe care o afiseaza. Toate problemele si necazurile au fost uitate. Au fost depozitate, undeva, in adancul subconstientului, urmand a fi reluate, mai tarziu, cand scurta bucurie va trece, iar cinica viata isi va relua cursul ei firesc.

Dar pana atunci mai este o vesnicie. Trebuie sa profitam de aceste momente si sa ne bucuram de toata splendoarea si frumusetea lor. Sa le facem sa dureze si sa prelungim, cat se poate de mult, clipa prezenta. Pentru ca ea, este aceea care conteaza cu adevarat.

Sa ramanem, pentru un timp, ancorati in iubire, in sinceritate, in aceste momente magice, care ne ajuta sa ne dezvelim fiinta, si sa scoatem, la vedere, tot ce este mai bun in noi. Sa le traim, din plin, si sa nu le umbrim cu supararile si grijile de fiecare zi.

Dar parintii nostri ? Cei care ne iubesc, in fiecare clipa, si nu inceteaza, niciun moment, sa se gandeasca la noi….lor le-ai alinat durerea imbatranirii ? Le-ai mangaiat parul, care devine mai alb, cu fiecare zi ce trece ? I-ai sarutat si i-ai strans la pieptul tau, spunandu-le cat de mult ii iubesti ?

Daca n-ai facut-o, inca, grabeste-te si nu mai pierde timpul !  Au nevoie de dragostea si iubirea ta. Tu esti totul pentru ei, chiar daca nu, intotdeauna, ti-o spun. Nu-i lasa sa imbatraneasca nefericiti. Nu merita asa ceva.

Spune-le ce inseamna pentru tine, multumeste-le pentru tot. Multumeste-le, pentru  ca atunci cand aveai nevoie de sprijin si te simteai singur, ei au fost alaturi de tine. Te-au sustinut, te-au incurajat si au inteles tot ce le-ai spus, fara ca macar sa intrebe. Nimic nu-i mai important, pentru ei, decat fericirea ta. Daca tu esti, sunt si ei. Daca nu…..durerea din sufletul lor, nu poate fi descrisa.

De cand ne nastem si pana la sfarsit, sunt alaturi de noi. Ne iubesc neconditionat, ne imbratiseaza si ne rasfata, de cate ori au ocazia. Suntem bucuria si fericirea lor. Toate momentele, prin care noi trecem in viata, ei le traiesc cu maxima intensitate, cu emotii si neliniste.

Cand suntem copii, sunt in stare sa renunte la tot, numai si numai pentru a ne vedea razand.

Atunci cand ciocolata se imparte in mod egal, ei renunta la partea lor, spunandu-ne, ca nu le place. Nu acesta este adevarul. Isi doresc ca tu sa primesti mai mult. Pentru ca tu esti totul pentru ei. Pentru ca tu le aduci fericirea, doar prin simpla prezenta.

Fii prezent in viata parintilor tai. Ajuta-i sa se simta, in continuare, tineri. Ofera-le aceasta bucurie. Au nevoie de ea. Tine-i de mana si cere-le sfatul, asa cum o faceai in copilarie.sculta-i, cu atentie, cand iti vorbesc si nu-i repezi. Nu le face reprosuri. Durerea provocata…n-ar putea fi exprimata in cuvinte…

Implica-i in viata ta si nu-i izola. Numai tu le dai puterea sa coboare muntele vietii.

IUBESTE-I DIN SUFLET SI NU-I LASA…SA IMBATRANEASCA…