Vremuri de mult apuse ... copilaria

Imi e dor de vremurile acelea, cand eram simpli "copii ai cartierului". Cand singura suparare, a noastra, venea din partea jocurilor de genul "de-a vati ascunselea" sau ca nu ne imparteam jucariile, intre noi.

Cand singura chestie buna era guma cu "tatuaje", pe care abia asteptam sa ni le punem pe maini, fiecare laudandu-se cu al sau. Cand veneam de la scoala, iar singurul lucru pe care era sa-l facem erau "lectiile", ca apoi sa ne uitam ore-n sir la televizor, vizionand vechiul Cartoon Network sau povestile minunate, de dupa amiaza, ale folclorului maghiar de pe Minimax. Cand faceam numai bastonase si abia invatam cum se face litera A sau a si abia stiam adunarile. Cand nu existau certuri, conflicte sau bullying ( hartuire ), ci doar mici suparari, care in numai cateva minute treceau, iar lucrurile reveau la normal.

Cand aveam tot felul de reviste cu personajele noastre preferate din desene gen revistele acelea cu Scooby Doo si asa mai departe, bucurandu-ne mereu de un numar nou, din editia respectiva, dar si dorindu-ne sa le avem pe toate.

Cand ieseam in parc, dupa amiaza, facandu-ne "porci", prin simplul fapt ca ne jucam cu adevarat, alaturi de cei mai faini prieteni. Veneam cu julituri, lovituri, dar noi inca aveam zambetele pe fata, ci nu luam in seama durerea. Ieseam cu bicicletele, trotinetele si asa mai departe, facand curse.

Asteptam cu drag prajiturile mamei sau placinta bunicii, iar singura noastra grija era sa ne culcam pana in ora 10...

Cand asteptam cu mare entuziasm si fericire, darurile Mosului, in pragul Craciunului, fiecare scriind inainte cate o scrisoare, cu ce isi doreste, laudandu-se de cat de cuminte fusese in acel an.

Erau si sunt niste clipe de neuitat....