Povestea zilei! DEPRESIA

Aseară am trecut în 5 minute de la fericire maximă la depresie.

Un suflet nou ar fi avut șansa să ajungă într-o familie minunată, dar oricât de repede ne-am mobilizat, tot statul a câștigat.

Nu, eu nu m-am împrietenit cu DEPRESIA, nu am vrut să mă leg în niciun fel de ea, pentru că a venit mişeleşte. A apărut din senin, când eu credeam că sunt bine, când auzisem doar poveşti despre ce-ţi poate face dacă-i deschizi uşa, dacă o pofteşti în viaţa ta, când eu eram acea persoană care încă zâmbea. Eram bine!

Depresia şi-a făcut pe nesimţite loc în viaţa mea, la început cu tristeţi şi lacrimi mărunte, trecătoare, cărora nu le-am dat importanţă. E normal să mai plângem din când în când, nu? Mai apoi au venit şi ele, fricile, de toate felurile, de boli, de moartea mea, de cea a mamei, de pierderea surorii mele, de singurătate, de eşecuri, de cutremure, de sfârşitul lumii. Frici negre, urâte, unele dintre ele greu de înţeles de către mine, darămite de explicat altcuiva.

Depresia este un monstru care vine când nici nu te aştepţi, un intrus pe care eu am luptat cu încrâncenare să-l izgonesc din viaţa mea, din mintea mea, din sufletul meu...

Eu nu am luat pastile. Am refuzat să merg pe această cale pe care mă împingeau. Eu am ales să lupt cu tot ceea ce ştiam atunci, iar ceea ce nu am ştiut, am învăţat. Am citit, am încercat, am avut încredere şi, cu toate că răbdarea nu este una dintre virtuţile mele, am învăţat să aştept. Să aştept, cuminte, primele semne de bine, primele ore fără atacuri de panică sau tristeţe, să aştept transformarea lor în zile întregi bune. A venit şi rândul lunilor în care am fost bine, una după alta, fără pauză. Le număr şi astăzi în calendar.

In acea perioada imi treceau prin minte solutii fatale, cum ar fi suicidul. Simteam ca ma pot elibera, dar nu a fost asa. Am incercat supradoze si pe propria mea raspundere am avut de suferit, atat medicat cat si sufleteste!

LE MULTUMESC LOR, PRIETENILOR DIN ACEA PERIOADA, CARE M-AU AJUTAT SA TREC PESTE GREU. 

Vindecarea, în cazul meu, a fost un proces îndelungat, în care am combinat tot ceea ce am descoperit, prin căutări personale.

Ce am înţeles din călătoria asta, una grea, în care viaţa m-a aruncat fără să mă întrebe dacă îi pot face faţă? Că o astfel de luptă este doar a fiecăruia în parte şi că fiecare are calea lui, că nimeni nu te poate ridica de la pământ dacă tu nu vrei, că viaţa, aşa cum o ştiai, că tu, aşa cum erai, puteţi fi la fel doar dacă nu te împrieteneşti cu depresia. Că victoria, dacă este a ta după această bătălie, te va face mult mai puternic şi încrezător în cine eşti, în ceea ce ştii şi în ceea ce poţi. Că devii alt om când ai învins!

IN CONCLUZIE, NU LASA DEPRESIA SA INTRE IN VIATA TA SI NU EZITA SA CERI AJUTORUL IN ASTFEL DE SITUATII.

 

 Îți mulțumesc pentru vizită! Sper că ți-a plăcut măcar un pic ceea ce ai citit și că vei reveni!