"Prietenia - ganduri personale"

Sunt de acord in totalitate.Am trecut printr-o situatie la care nu ma asteptam.O prietenie,pe care o consideram sincera s-a finalizat intr-un conflict mocnit.O cunosteam de cand eram copila pe aceasta asa-zisa prietena,imi era vecina.Am apreciat intotdeauna la ea sinceritatea,corectitudinea .Ne impartaseam suferintele si bucuriile.Intr-un cuvant ne intelegeam bine.A venit vremea cand am fost nevoita sa plec peste hotare pentru ca imi gasisem perechea in departare.Bineinteles ca la plecare am lasat-o inlacrimata si n-am uitat lucru acesta.Mi-a fost tare dor de tara si de prieteni,Mi-am amintit cum a ramas plangand in ultima zi prietena mea.Duapa doua saptamani m-am gandit ca ar fi bine sa-i fac cunostinta cu fratele sotului mau.Au tinut legatura si in cele din urma s-au casatorit.Dar...acum s-a transformat din prietena buna in cea rea,A intervenit invidia,ranchiuna din partea ei.M-a dezamagit!Nici sora ei nu i-a dat o mana de ajutor cand trebuia,iar eu mi-am pus si obrazul pentru ea.N-am fost egoista,n-am facut nimic din interes.
Acum ce concluzie pot sa trag.Numai ma incredere in prietenii.De ce trebuie sa fim falsi si meschini.?Oare numai exista prietenii adevarate?Exista in mod sigur.Am avut norocul sa cunosc o fiinta deosebita exact cand cealata m-a dezamagita si sper ca aceasta sa nu ma dezamageasca,Deci exista si oameni cu suflet mare!Trebuie sa fiti atenti cu cine va imprieteniti!